Adi Hădean, cunoscutul “chef”, gastronom, blogger culinar, scriitor, soţ şi tată este omul care deţine „ingredientele” succesului în viaţă. L-am întâlnit într-un loc fabulos, pe care l-a amenajat după sufletul său şi gustu-i rafinat. Înainte să trecem la poveşti, Adi ne-a descris, mândru, provenienţa fiecărui obiect din bucătăria sa atipică (imaginile vorbesc de la sine).
Este vorba despre un loc deschis doar pentru prieteni şi cunoscuţi apropiaţi, unde se găteşte, cum altfel, dacă nu profesionist. După ce ne-a servit cu un pahar de vin vechi, am început să depănăm impresii despre viaţă şi farmecul ei. L-am întâlnit într-un loc fabulos, pe care l-a amenajat după sufletul său şi gustu-i rafinat. Înainte să trecem la poveşti, Adi ne-a descris, mândru, provenienţa fiecarui obiect din bucătăria sa atipică (imaginile vorbesc de la sine). Este vorba despre un loc deschis doar pentru prieteni şi cunoscuţi apropiaţi, unde se găteşte, cum altfel, dacă nu profesionist.
După ce ne-a servit cu un pahar de vin vechi, am început să depănăm impresii despre viaţă şi farmecul ei.
Cine eşti tu, Adrian Hădean, şi cum ai ajuns să inspiri oamenii?
La 17 ani, a fost primul meu contact cu oamenii ca speaker (râde). Am intrat în radio unde, în emisiunile mele, le vorbeam oamenilor despre viaţă, lume, muzică… A durat 13 ani. Au urmat emisiuni la TV şi, imediat, au început show-urile culinare. La un moment dat, m-am retras din presă şi am luat calea marketingului. Am fost specialist în marketing , după care brand manager în industria alimentară. Cochetam cu ideea de a deveni bucătar profesionist şi am luat decizia să îmi iau diploma în acest sens. Pentru că, da, pasiunea mea dintotdeauna a fost şi este gătitul.
Anii au trecut, iar în 2014 am fost ales să fac parte din juriul Masterchef România, emisiune difuzată de Pro TV. De atunci, viaţa mea a luat o altă turnură.
Cât priveşte afirmaţia ta că inspir oamenii, poate te referi la faptul că, da, îmi place să-i ajut pe cei care îşi imaginează că bucătăria este un loc unde eşti înconjurat de primejdii, un loc dedicat doar gătitului. De fapt, este un mod de exprimare şi o artă. Bucuria mea este de a afla şi de a da mai departe.
Ce este cu acest salon, atât de ofertant, atât de cald şi inedit ca design?
Suntem în mijlocul Bucureştiului, zece metri mai încolo se află borna cu KM 0.
Am găsit acest spaţiu după nouă luni de căutări. Am pornit de la ideea de a pleca de acasă cu tot cu musafiri. Nouă ne place să primim oaspeţi, să întindem mese, nu să le şi strângem, dar după ce a crescut copilul am ajuns să înțelegem faptul că poate vrea să doarmă la 21.00 sau la 22.00, nu să audă discuţiile noastre de adulţi. Astfel, am căutat unde am putea să ieşim din casă şi să trăim bine. Mâncăm aici şi primim oamenii care vor să afle mai multe despre mâncare, de fapt, este un schimb cultural, deoarece majoritatea sunt străini care află puţin despre gastronomia românească. Asta fac eu aici!
Eşti un om de business?
Dă-mi pace! Dacă aş fi fost om de afaceri, până acum eram milionar.
Ai atins, totuşi, anumite standarde …
Nevoile mele sunt simple, nu am nevoie de confort, însă îmi place când îl întâlnesc. Ce am învăţat de la viaţă, printre altele, este faptul că nu trebuie să le ai pe toate odată, nici să plăteşti totul odată şi nici să le faci pe toate deodată. Ca să trăieşti o viaţă bună trebuie să fii, nu să ai. Sau da, să ai doar măsură. Viaţa asta m-a învăţat să nu fii stâpân pe nimic!
Îţi plac provocările?
Da, dar nu le caut. Vin ele zilnic. Nimic nu este de sine stătător. Toate se leagă între ele, viaţa este ca o pânză de păianjen, dacă ai şansă înveţi să umbli pe fiecare fir.
Eşti artist în bucătărie şi în viaţă filosof.
Sunt riguros şi am fantezie în bucătărie şi sunt un tip curios. Este bine să fii curios. Uite, am deschis MEATic Restaurant și la București, în Carnivale Food Market. Este o provocare! Un restaurant românesc specializat pe carne, deci nu-i steakhouse. Nu e un restaurant românesc tradițional, deși gătim folosind tehnici ancestrale folosite pe meleagurile astea de când istoria.
Folosim ingrediente locale cât putem de mult, dar nu neglijăm faptul că lumea asta-i un sat mai mare. Avem o echipă foarte faină, condusă de Tobias Balthasar Fetz, chef de cuisine, din care fac parte bucătari tineri, dar cu experiență relevantă pentru drumul pe care-l visez pentru acest restaurant. Ne antrenăm pentru a da startul celui mai îndrăzneț concept gastronomic din România ultimilor ani, un restaurant care livrează cinci zile pe săptămână un bufet de prânz în care felurile se repetă foarte rar spre deloc și care va oferi la cină aproximativ 100 de meniuri de degustare diferite în fiecare an, poate chiar mai multe.
Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru gătit?
Noi ne întâlnim tot timpul cu pasiunile noastre dar, din păcate, unii le neagă constant şi, astfel, îşi neagă vibraţia. Dacă te accepţi şi nu te mai zbaţi, te aşezi la locul tău.
Ce alte pasiuni mai ai, în afară de soţie şi gastronomie?
Îmi place să zbor şi visul meu este să îmi iau brevet şi să zbor singur. Îmi mai place să conduc cu viteză, dar nu am unde . Mai merg din când în când pe circuit şi acolo îmi fac de cap.
Spune-mi cifra de afaceri.
Nu am idee, întreab-o pe Sonia, soţia mea.
Sonia Nechifor este Spontaneous Strategist în cadrul agenţiei Comm-ON, specializată în corporate şi personal branding. În 2011, a ales calea antreprenoriatului, după o experienţă de șase ani în domeniu, în calitate de director de comunicare al unei universităţi din Cluj.
În acelaşi an, a lansat revista Bulevard, unde este director editorial. Absolventă a Internaţional School of Communication din Londra, Sonia şi-a pus semnătura pe numeroase proiecte de referinţă, aducând plus valoare prin inovaţie şi creativitate unor proiecte unice pe piaţa din România.
Sonia, Adi m-a rugat să te întreb, tu fiind pragmatica familiei, ce cifră de afaceri aveţi?
Eu pot să îţi răspund doar că anul acesta am ca target, cu compania mea, un milion de euro.
Care este atuul tău în afaceri?
Nu mint.
Ce faceţi cu banii?
Îi investim în imobiliare şi excursii.
Ce ai schimba, dacă ar fi posibil?
Nu aş schimba nimic. Nici numele nu mi l-am schimbat.
