Ioana Filipescu Stamboli, eminența tranzacțiilor financiare din România

Ioana Filipescu Stamboli este una dintre cele mai puternice femei de business din România, excelează în domeniul său de activitate și are un parcurs profesional impresionant.
Este bucureșteancă get-beget, dar a mers la Facultate în Iași. A absolvit școli importante, a trăit la Paris și a avut o viață plină de provocări profesionale și nu numai…

În interviul de mai jos am descoperit un om autentic, onest, pasionat, dar și o femeie puternică, bine ancorată în realitate, un om fascinant…

Care a fost parcursul dvs. profesional și cum ați decis că domeniul financiar este cel care vi se potrivește cel mai bine?

Știi că meseria pe care o fac nu este în domeniul în care mi-am început studiile. Cumva viața m-a dus către ceea ce fac acum: atunci când am terminat facultatea de inginerie textilă nu aveam ceva limpede în minte decât că nu vreau să practic ingineria. Apoi o oportunitate a dus la alta… Este de precizat faptul că începutul carierei mele a fost în domeniul bancar – am lucrat aproape 7 ani la Banca Europeană – abia 8 ani mai târziu au apărut fuziunile și achizițiile. Cert este că mi-a plăcut și într-un fel cred că mi s-a potrivit meseria asta.

Am avut noroc să mă găsească ea pe mine, pentru că sincer, invers nu ar fi putut fi. A fost un drum lung de la inginerie textilă la M&A (n.r. termenul fuziuni și achiziții, în engleză Merge&Aquisitions/M&A) se referă la procesul de consolidare al companiilor sau al activelor prin diverse tipuri de tranzacții financiare).

Ce v-a determinat să deveniți antreprenor? Care considerați că sunt avantajele?

E puțin mai complicat aici. La nivelul curent de 5-6 miliarde de Euro pe an, România este o piață mică de consultanță în fuziuni și achiziții, ținând cont și de faptul că mai puțin de jumătate din totalul tranzacțiilor sunt de fapt intermediate. Îmi dau seama că am folosit un cuvânt nefericit, deoarece consultanța de M&A nu este o intermediere… dar asta este o altă discuție! Prin urmare, fiind o piață mică, nu sunt multe entități consacrate, care s-ar numi în jargon profesional investment banks, prezente în România.

Meseria asta se face din Big 4 sau dintr-un număr foarte mic de departamente de investment banking ale băncilor comerciale foarte mari, sau dintr-un număr și mai mic de buticuri independente. Am avut două perioade de antreprenoriat; perioada 2014 – 2016 și acum, de la mijlocul anului 2020. Dacă ar fi să le compar, acum este mult mai ușor pentru că un număr relativ important de profesioniști seniori, poate iritați de rigorile și impozițiile corporațiilor, au ales, în ultima vreme, să funcționeze independent și să se asocieze în mod flexibil pe tranzacții. De-aici derivă și avantajele, iar acesta este cel mai important diferențiator pe care îl prezint clienților mei prospectivi: implicarea noastră este întordeauna la nivel echivalent de partener sau director. Nu operăm în structuri piramidale, ci în echipe rodate pe parcursul multor ani, la nivel de senioritate echivalent. Concurența noastră nu poate oferi așa ceva.

Trăim o situație geopolitică dificilă. Ce analizați în mod special înainte de luarea unei decizii financiare în acest context? (În situația în care o companie vă cere consultanță pentru încheierea unei tranzacții mari, la ce indicatori vă uitați având în vedere contextul actual, de război, spre exemplu).

Tranzacțiile mici sau medii nu sunt prea mult influențate de situația geopolitică internațională, în afara unor sectoare particulare. Tranzacțiile mari pot fi, pentru că atunci când vorbim despre tichete de peste 100 milioane Euro, inevitabil este vorba despre investitori străini, a căror decizie de investire se va baza și pe astfel de analize. Am avut, de pildă, situația amânării unor tranzacții mari atunci când a început războiul din Ucraina. Decizia a fost luată de către vânzători, din perspectiva prudenței.

Atunci când, din cauza incertitudinilor legate de viitor, vânzătorul nu-și mai înțelege structura de costuri sau marjele, atunci este greu să te lansezi într-o tranzacție, știind că aceasta va dura în medie 12 luni. Esențialmente motivul este dificultatea de a agrea asupra valorii activului respectiv. În retrospect, unele decizii de amânare – rezultat al viziunii prudențiale – ar fi putut să nu fie luate, iar respectivele tranzacții s-ar fi realizat. Ca în viață și în tranzacții: după război mulți viteji…

Cum s-a schimbat piața achizițiilor și fuziunilor în ultimul an? Ce schimbări mai anticipați?

Surpriza totală: piața locală de M&A a mers prin comparație mai bine decât piața globală, care a scăzut cu procente semnificative. Văd investitorii străini destul de prudenți, mai temători ca alte dați, în special când este vorba despre consum discreționar, așa numitele consumuri inelastice. Mi-e însă foarte greu să fac predicții pe o piață a numerelor mici, surprizele pot apărea în ambele sensuri, iar statisticile își cam pierd relevanța.

Putem trage o concluzie despre cum o duce țara uitându-ne în piața M&A? Este favorabilă tranzacțiilor?

Putem într-adevăr! Discuția noastră devine foarte tehnică: dacă segmentăm piața de M&A, ea se compune din tranzacții care se fac între cumpărători și vânzători locali, așa numitele „domestic transactions”, tranzacții realizate de către cumpărători străini pentru active locale, și, dintr-o a treia categorie, aceea a cumpărătorilor români de active străine. Aceasta din urmă este din păcate foarte mică, aproape neglijabilă. Piața tranzacțiilor domestice crește de la an la an, dar nivelul este încă scăzut, ceea ce pe cale de consecință transformă întreaga piață de M&A într-un proxi pentru valoarea investițiilor străine. Dacă am modela evoluția pieței de M&A pe de o parte și a valorii FDI (investițiile străine directe) pe un orizont de timp oarecare am obține reprezentări foarte similare. FDI este un indicator al stabilității și atractivității unei piețe.

România a avut o evoluție favorabilă, a crescut de la an la an, suferă însă la comparația cu alte țări din Europa Centrală și de Est, este nu numai în urma Poloniei – lucru firesc din perspectiva diferenței de talie – dar și în urma Cehiei sau a Ungariei, iar aici diferența de talie este inversă.

Cu un job atât de important, care sunt provocările când vine vorba despre oameni?

Cum spuneam, din acest punct de vedere, sunt acum în zona de confort profesional, lucrez cu profesioniști seniori, cu care am interacționat profesional între 5 și 20 de ani. În acest context nu mai am provocări. Nu pot să spun că nu am uneori nostalgia timpurilor de demult când „învățam”pe alții meserie… momentele asta trec ușor când realizez că timpurile s-au schimbat iar acum oamenii nu mai sunt atât de răbdători sau dornici să învețe.

Rămân provocările cu clienții. Dincolo de influența personalității, este mai importantă provocarea de a-i face să aibă încredere pe mulți dintre clienți, care nu au experiență în tranzacții. Majoritatea clienților mei sunt antreprenori, iar vasta lor majoritate nu a mai fost într-o situație de tranzacție. Prin urmare ei se bazează pe raționamentele noastre și cumva ne lasă decizia în privința strategiei tranzacției. Nu e deloc puțin lucru, atunci când cineva vinde o companie, rezultat al muncii sale asidue de zeci de ani. Aici este foarte importantă capacitatea de a comunica clar, de a risipi îndoieli sau temeri.

Cât de competitiv este domeniul în care activați?

Dacă ne referim la cât este de concurențială, tocmai aici este partea bună a pieței locale mici; o consecință directă este că piața nu este excesiv de concurențială.

Care este cel mai important motor al succesului în domeniul dvs. de activitate?

Cred că diligența și perseverența sunt ingredientele cele mai importante ale succesului. Nu recomand scurtăturile, lucrurile trebuie făcute așa cum se fac ele, chiar dacă uneori asta presupune un volum de muncă mai mare.

Oamenii care se ocupă cu finanțele intimidează? V-ați regăsit în această postură?

De a fi intimidantă sau de a fi intimidată? 🙂

Sper că nu intimidez, de altfel chiar cred că nu! Când eram tânără mi se părea că nu sunt luată în serios cât ar trebui, dar timpul trecând am înteles că – în viața profesională – voi întâlni în permanență oameni care operează sau mai bine spus își susțin argumentele pe baza unor erori logice, cum ar fi argumentarea prin reducerea la autoritate. De genul, „eu sunt mai în vârstă deci am dreptate” sau „eu vin dintr-o piață mai mare, prin urmare am asistat tranzacții mai mari, prin urmare am dreptate”.

Am învățat relativ repede să nu mă las intimidată de astfel de susțineri, căci interlocutorul cu argumente reale și pertinente le va folosi pe acestea și nu va recurge la argumente de forță. De aici repulsia totală de a susține ceva care nu este temeinic argumentat. Cred că atunci când comunicam cu respect, cu atenție la nevoile ambelor părți, nimeni nu are de ce să se intimideze.

Ce își dorește un om care are totul, în afară de sănătate, dragoste și pace în lume :)?

Nu știu cine este un om care „are totul”, dar știu că în viață credința, dragostea și speranța sunt sau rezolvă totul. Uneori îmi mai doresc un ritm mai puțin grăbit, o trecere mai lină prin viață. Sau aș vrea să fie zilele mai lungi, să pot face mai multe lucruri, să pot reflecta mai mult…

Ce înseamnă a negocia? În afară de profesionalism.

Recent, împreună cu partenerul meu Florin Vișa, am început să ținem niște cursuri de fuziuni și achiziții, iar unul dintre modulele cursului este cel despre negociere. Din cauza numeroaselor exemple care îmi vin în minte atunci când predau, cursul despre negociere este cel la care îmi este cel mai greu să nu depășesc timpul alocat… Ajung să povestesc tranzacții, cu accent pe personalitatea personajelor implicate, pe context, etc. și cred că această parte a cursului este unul dintre cele mai utile pentru participanți, căci are poate cea mai mare valoare adaugată. Le spun în esență că tehnica negocierii are o mare legătura cu personalitatea omului.

Nu poți negocia bine decât în cheie personală. Te poți inspira de la alții, dar optimul tău va rămâne ancorat în tehnica personală pe care o poți exersa, educa sau îmbunătăți. Pentru mine este exclusă abordarea „Never split the difference” sau “Bend their reality” și aș putea continua cu tactici similare clișeu. Pentru mine succesul unei negocieri este dat de capacitatea de a ajunge la o poziție avantajoasă în condițiile satisfacției ambelor părți. Prin urmare cred ca fairplay-ul este foarte important. La fel capacitatea de a comunica cu partea cealaltă, de a explica de ce îți este necesar un anumit lucru. Este momentul cel mai tensionat, dar și cel mai frumos al oricărei tranzacții.

Un om sensibil poate fi și pragmatic?

Aș spune invers, un om pragmatic poate fi sensibil! Pragmatismul cu care operăm în sfera profesională a vieții nu ne poate anihila sensibilitatea din alte registre ale vieții. Sensibilitatea în fața oamenilor, a animalelor sau a naturii.

Care este motto-ul dvs.?

Nu am un motto anume după care mă ghidez, încerc să fiu un om de valoare, și nu neapărat un om de succes. Valoarea este însă ceva despre care trebuie să vorbească alții. Mândria mea cea mai mare, cel mai bun proiect al meu este fiul meu Tudor. În rest, încerc să fac bine pe unde mă poartă viața, în primul rând să nu fac rău…

Cine este femeia Ioana Filipescu Stamboli? Cum își petrece timpul în afara discuțiilor despre finanțe?

Timpul este într-adevăr resursa critică cu care operăm, schimbându-l contra unor bunuri sau situații… De asemeni, el măsoară trecerea noastră pe pământ și poate că rostul său este să ne amintească faptul că avem la dispoziție o perioadă finită în care trebuie să facem cât putem de bine. M-am văitat, deja, de sentimentul lipsei de timp, nu mai revin! Dar așa, în măsura posibilităților, încerc să-mi fac viața mai frumoasă prin muzică, lectură, apropiere de natură… Mă preocupă lecturile filosofice pentru că mă ajută să înțeleg viața mai bine; îmi place echitația pentru că îmbină relația cu natura și ființa necuvântătore; ador animalele; petrec timp în compania familiei și prietenilor; nimic senzațional, lucruri normale.

Dvs. sunteți cea mai potrivită persoană pentru a oferi un sfat gratuit unui tânăr antreprenor. Care ar fi acela?

Da, pot spune că am interacționat mult cu antreprenori, de la mulți am învățat, unii chiar m-au influențat profund… Unui tânăr antreprenor i-aș spune să studieze atent piața și concurența, să aibă încredere, să fe determinat, să se înconjoare de oameni valoroși, să construiască business-ul pentru a-l ține și nu pentru a-l vinde și atunci va avea șanse mari să fie de succes.

O ultimă întrebare. Care a fost cea mai mare tranzacție pe care ați realizat-o? Despre ce sumă este vorba?

😊 Precizez că valoarea unei tranzacții nu reflectă, de foarte multe ori, în mod direct proporțional complexitatea acesteia… Dată fiind și discreția la care standardele profesionale ne obligă, aș spune că cele mai mari tranzacții au fost una de 450 milioane Euro pentru o companie din industria de asigurări și una, mai mare chiar, în ceea ce privește decizia pe sumele ce urmează a fi investite, pentru o serie de proiecte în domeniul energiei regenerabile.

CREDIT FOTO: Adrian Stoicoviciu pentru Forbes România